Beneficiile stimulării senzoriale

20160329_140632Stimularea senzorială prin artă combinată este o metodă de intervenţie recuperatorie la nivel senzorial (are legătură cu producerea senzaţiilor sau cu receptarea stimulilor externi şi interni), care presupune realizarea unor sesiuni prin mişcare, joc, povesti sau lucru manual.

Atunci când vine vorba de persoanele cu dizabilităţi, fiecare specialist alege elementele pe care le va utiliza din stimularea prin arta combinată, fie că vorbim despre folosirea desenului pentru a învăţa culorile, formele, mărimile, fie că este vorba de folosirea muzicii pentru relaxare.

În cadrul „Casei Florilor” sunt utilizate sesiuni de stimulare prin artă, muzică, mişcare, joc, poveşti, teatru şi lucru manual. Vom descrie mai jos trei jocuri ce au ca scop stimularea la nivel senzorial: desene în făină, joc cu amidon şi jocul cu nisip.

Desenul în făina

Materiale necesare: vas, făină, strecurătoare, carton negru, foarfecă, creioane.

Beneficiile acestui exerciţiu sunt: menţinerea atenţiei, învăţarea prin joc, participarea activă, relaxarea, aşteptarea rândului, învăţarea texturii făinii.

Jocul cu amidon 20160329_134853

Materiale necesare: un vas, amidon, apa, coloranti alimentari.

Beneficiile acestui exerciţiu sunt: cunoaşterea opoziţiei din punct de vedere a texturii (moale/tare), crearea diferitelor forme, cunoaşterea combinaţiilor de culori, relaxare, încredere în sine, aşteptarea rândului.

Nisipul

(sesiunea de lucru poate fi ţinuta în aer liber)

Materiale necesare: nisip, apă, carton, matriţe pentru forme.

Beneficiile acestui exerciţiu: aşteptarea rândului, învăţarea prin joc, relaxarea, masaj, învăţarea opoziţiei (ud/uscat; tare/moale).

20160517_144222Rezultatele stimulării senzoriale în cazul beneficiarilor de la Casa Florilor:

– dezvoltarea abilităţilor de folosire a unor obiecte şi materiale (decupaj, mişcarea obiectelor în mod corect);

– dezvoltarea motricităţii fine pentru;

– interacţiune de grup – tinerii au învăţat să predea şi să preia atribuţiile unul de la altul, astfel încât activitatea să aibă continuitate, au comunicat despre aspecte ale activităţii;

– controlul mişcărilor – tinerii au învăţat să îşi controleze mişcările (mână – picior, stânga – dreapta);

– încurajarea imitării/ascultării (tinerii au fost încurajaţi să îi asculte pe ceilalţi, să îşi aştepte rândul şi ulterior să repete ceea ce a făcut beneficiarul anterior);

– promovează libertatea de expresie (tinerii au libertatea de a comunica şi de a arăta ceea ce simt şi sunt încurajaţi să facă acest lucru);

– controlul respiraţiei (în cazul unei stări nervoase, tinerii sunt învăţaţi să facă exerciţii de respiraţie ce vor duce la relaxarea beneficiarului) ex: urmărirea respiraţiei fără a o influenţa; inspirări şi expirări lungi şi controlate;

– învăţarea culorilor şi a modului în care acestea se combină cu ajutorul pastei de amidon şi a coloranţilor alimentari (albastru+galben->verde; roşu+alb->roz);

– eliberarea emoţiilor (tinerii sunt încurajaţi să îşi exprime emoţiile atât verbal cât şi fizic prin desen, mişcari ale membrelor, expresivitatea feţei);

– crearea unei stări de relaxare;

– învingerea fricii (ex:învingerea fricii de nisip) ;

– învăţarea opoziţiei prin exemplu senzorial (ud/uscat; tare/moale);

– reducerea stărilor conflictuale (în caz de stări conflictuale beneficiarii sunt învăţaţi să se relaxeze prin joc şi tot prin joc li se explică consecinţele posibile ale unei asemenea stări).

Psiholog Iulia IONAŞCU – coordonator Complex locuinţe protejate Lazu

Interviu publicat în ediţia nr. 29 a revistei Optimism

« Inapoi la lista