35 de ani de HIV/SIDA (în lume și în Constanța)

Parcurgând cronologia celor a peste 30 de ani de HIV/SIDA în lume, mi-am dat seama că am fost părtașa directă a multora din evenimentele de prim plan care s-au desfășurat, legate de problematica infecției cu HIV/SIDA în lume. Acest lucru s-a întâmplat fiind de profesie medic infecționist, dar mai ales pentru că am fost în momentul și locul potrivit începând cu anii ’80- ’90 la Constanța, ocupându-mă de copiii internați în Spitalul de Boli Infecțioase. În acei ani, România avea peste jumătate din copiii seropozitivi ai Europei, Constanța ocupând locul fruntaș, fiind probabil poarta de intrare a infecției HIV în țară.

De la frânturile de vești despre SIDA de dinaintea revoluției, la conectarea cu lumea medicală ulterioară, dar mai ales pentru că am îngrijit și ocrotit sute și sute de copii bolnavi, foarte mulți abandonați, lăsați în voia sorții, am fost direct și total implicată în această criză. Pentru că a fost o criză, o spaimă, un fel de ”bau-bau”,un nor negru care s-a abătut asupra lumii.

Chiar dacă din 1981-1983 se vorbește despre virus, despre boală și chiar căi de transmitere, abea din 1985 sunt raportate cazuri în fiecare regiune a lumii, se stabilesc analizele de laborator pentru diagnostic și are loc prima conferință internațională despre SIDA. Descoperirea cauzei acestei entități este legată de numele lui Francois Barre-Sinoussi și Luc Montagnier (premiul Nobel) și a lui Robert Gallo, primul medicament antiviral – AZT (zidovudina) fiind aprobat în 1987, iar pentru prevenirea transmiterii sexuale este indicat prezervativul.

Deși România a raportat la OMS (Organizația Mondială a Sănătății) primul caz de SIDA încă din 1985, abea după revoluție a ieșit la iveală criza infecției HIV la copiii din România, la a 6-a Conferință AIDS de la San Francisco punându-se numeroase întrebări despre ce se întâmplă în țara noastră.

Și a început vârtejul – în țară, dar mai ales la Constanța. Peste 60 % din copiii orfelinatelor sunt depistați seropozitivi; zeci și apoi sute de copii malnutriți sunt transferați din secțiile de pediatrie la Boli Infecțioase. Aveam într-un pat 2-3 sugari sau copii mici, înfășați în scutece, ca niște mumii. Și au început să curgă ajutoarele aduse în camioane, din străinătate: lapte, mâncare, scutece, haine, sicrie, dezinfectante, etc. Dar mai ales au venit voluntarii – tot felul de oameni, din toate colțurile lumii, cu fel de fel de profesii, particulari dar mai ales făcând parte din organizații neguvernamentale sau universități: de la infirmiere, asistente și medici, la casnice, femei și bărbați, tineri și vârstnici, care și-au luat concediu chiar și câteva luni, să vină în România să ajute. Făceau totul cu atâta dăruire, puneau atâta suflet, încât noi românii a fost imposibil să nu le urmăm exemplul, să nu-i imităm, să nu învățăm de la ei. Așa că, luam copiii în brațe, îi îmbrăcam frumos, îi atingeam fără frică (ce mult conta!). Chiar dacă erau numai piele și os, suferinzi, ”mâncau și pietre” și parcă înfloreau, zâmbeau recunoscându-ți chipul.

Au venit voluntari din toată lumea, îi am în fața ochilor pe toți, dar sunt prea mulți, așa că amintesc doar țările de unde au venit : Anglia/ Scoția,Japonia, Suedia, SUA, Australia, Franța, Philipine, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Canada, Malta, Luxemburg.

Urmărind cronologia mondială a SIDEI, amintesc că în Constanța am introdus terapia antivirală abea din 1997, cu două medicamente în asociere,chiar dacă deja apăruseră și erau utilizate în câteva țări medicamente din clasa inhibitorilor de protează.

România s-a aliniat după revoluție la toate regulamentele și ghidurile  OMS-ului, prin Ministerul Sănătății și Comisia pentru SIDA,  chiar dacă nu a putut face față permanent cheltuielilor și recomandărilor. Așa că munca noastră , a unui colectiv foarte mic de asistente ,infirmiere și medici, de a face față tuturor cerințelor de îngrijirea copiilor, diagnostic și tratament, alimentație și rezolvarea problemelor sociale (inclusiv acte de stare civilă, familie și chiar înmormântări), a fost aproape permanent peste puteri.

De data aceasta parteneriatele și donațiile ,proiectele și granturile câștigate sau oferite de mari instituții, universități și guverne,ONG-uri ,au permis rezolvarea unor crize ca : scoaterea din secția spitalului a sute de copii abandonați/orfani în case de tip familial (12 în județul Constanța – Casa Speranta fiind prima de acest fel din țară, în1990 );înființarea unor așezăminte de tip post-cură, hospice,îngrijiri de fază terminală, spitalizare de zi; asistență psiho- socială; diagnostic- terapie antiretrovirală(TARV)- monitorizare conform standardelor mondiale; prevenție/ educație / informare.

Toate acestea s-au făcut la Constanța cu sprijinul Star Cross Comunity California, World Vision, Tany Clinic Japonia, Romanian Angel Appeal, UNICEF, AAA Japonia, Children in Distress Marea Britanie, Star of Hope Suedia, Actioun Hellef fir d, Kanner Luxembourg, HOLT și încă a multor ONG-uri din Anglia, Italia, Finlanda, Danemarca, SUA, Belgia, Franța care au oferit donații sau granturi/parteneriate (Fondul Global pentru AIDS/TBC, fondurile Comunității Europene sau ale UNICEF).

Istoria evoluției infecției HIV în Constanța face o cotitură radicală după întâlnirea în 1996 cu Profesorul Mark Kline de la Baylor Children Hospital Houston Texas – SUA. Înnoirea secției de copii din Spitalul Municipal (cu ajutorul Fundației Abbott Lab.), dar mai ales sprijinul pentru îngrijirea, tratamentul (HAART) și supravegherea tuturor copiilor infectați HIV din județul Constanța conform standardelor de calitate, a fost determinant.

Construirea Clinicii pentru cei infectați și funcționarea ei în parteneriat cu Spitalul de Boli Infecțioase Constanța a dus la scăderea dramatică a mortalității prin SIDA la copii (2001).

Creșterea speranței de viață, transformarea copiilor în adolescenți și adulți , alte coinfecții sau boli infecțioase emergente au impus transformarea clinicii în Centrul de Excelență Baylor Marea Neagră și înființarea rețelei BIPAI (Baylor International Pediatric AIDS Initiative -11 țări din Africa, America și România),tot cu ajutorul Fundației Abbott- Abbvie SUA.

Misiunea BIPAI este de a oferi servicii de înaltă calitate și de mare impact,programe de specializare și cercetare clinică,punându-se accent pe HIV/SIDA, hepatite virale B și C, tuberculoza, malnutriția, toate cu impact asupra sănătății copiilor și familiilor din întreaga lume.

Fundația Baylor Marea Neagră, având ca jaloane principale prevenția și oferirea de servicii complementare pentru Spitalul de Boli Infecțioase sau rețeaua psiho-socială, desfășoară programe de sănătate, asistență psihologică aducînd în același centru specialiști în obstetrică/ginecologie, planificare familială,stomatologie, pneumologie,dermatologie ,psihologi, asistenți sociali, servicii la care, datorită discriminării ,nu au acces prea ușor persoanele seropozitive. Prevenirea infecțiilor cu HIV, HBV și HCV nu numai prin testările rapide, ci și prin toată activitatea complexă de informare și educație medicală. Nu este uitată nici combaterea discriminării persoanelor seropositive.

Prioritatea priorităților pentru OMS și pentru toată lumea este eliminarea transmiterii infecției HIV de la mama la copil- țintă pentru anul 2020.Programul ”Copiii prețioși”  are ca obiectiv acest lucru, în România fiind particulară abordarea complexă pe care o aplicăm: de la planificarea familială, la consultul și monitorizarea specialiștilor de obstetrică/ginecologie, pneumologie, până la practica vizitelor la domiciliu în echipă , cu urmărirea aderenței la TARV, supravegherea mamei și copilului pînă la vârsta de 3 ani, asistența psiho-socială a familiei.

Educația medicală continuă are ca scop atitudinea preventivă a tuturora pentru diminuarea/eliminarea transmiterii verticale și în general a transmiterii bolilor infecțioase cu evoluție cronică ( HIV,HBV, HCV,a bolilor cu transmitere sexuală).

Așa că, din toate punctele de vedere, Fundația Baylor Marea Neagră prin toate programele Centrului de Excelență sau BIPAI are aceeași perspectivă cu a OMS-ului și a altor organisme, privitor la problematica HIV/SIDA și a altor boli infecțioase cronice.

Dr. Rodica Mătușa

« Inapoi la lista