Hepatita C

Simptomele hepatitei C

În majoritatea cazurilor, contaminarea cu virus hepatitic C şi hepatită acută nu dau simptome particulare.
O persoană din 10 poate să acuze simptome ca:

  • oboseală,
  • greaţă,
  • vărsături,
  • sindrom pseudo-gripal (febră, dureri, etc.),
  • îngălbenire (icter).

Evoluţia unei hepatite C

Virusul hepatitei C se multiplică în celulele ficatului şi dă o reacţie inflamatorie. Această reacţie inflamatorie, unul din mecanismele de apărare ale organismului, variază de la un individ la altul.
Boala poate să se dezvolte fără manifestări evidente şi să ducă după mulţi ani la consecinţe serioase.
Se disting două faze ale bolii:

  • Când infecţia este recentă, se vorbeşte despre hepatita acută. Faza acută apare la 4-12 săptămâni după contaminare. Cel mai frecvent, hepatita acută C trece neobservată. Câteodată pot să apară semne ca: oboseală, febră, îngălbenire sau tulburări digestive. Hepatita acută se poate complica cu o hepatită fulminantă. Acest lucru se întâmplă rar în cazul hepatitei C. Unii consideră că hepatita fulminantă apare doar în cazul coinfecției VHC – VHB sau VHC-VHA.
    *VHC – virus hepatitic C; VHB – virus hepatitic B; VHA – virus hepatitic A.
  • Când infecţia este mai veche de 6 luni, se vorbeşte despre hepatita cronică. Aceasta înseamnă că după faza de contaminare şi de infecţie acută, organismul nu a reuşit să elimine virusul.
    Aceasta este complicaţia majoră a hepatitei C. Ea survine în 80% din cazuri după infecţia acută (simptomatică sau nu). Se caracterizează prin persistenţa virusului în ficat şi în sânge şi după 6 luni de la contaminare.

Hepatita cronică C se acompaniază cel mai frecvent cu un număr mic de semne, oboseala excesivă fiind principalul.
Această infecţie cronică declanşează pe parcursul anilor o inflamaţie şi o distrugere a anumitor regiuni ale ficatului care se cicatrizează, ţesutul normal fiind înlocuit cu ţesut fibros – fibroză.
Ciroza poate să apară după mulţi ani (20 ani) de evoluţie a hepatitei cronice aproximativ în 30% din cazuri. Apoi, aceasta ciroză se poate complica cu un cancer de ficat care poate să survină la 4-5% dintre persoanele cu ciroză.

Există anumiţi factori care pot accelera evoluţia bolii:

  • sexul masculin,
  • alcoolul,
  • supraponderalitatea,
  • vârsta înaintată în momentul infectării,
  • coinfecția cu HIV sau VHB,
  • fumatul,
  • politoxicomania (consum de benzodiazepine, droguri, etc.)

Virusul hepatitei C poate să afecteze şi alte organe şi să fie responsabil de manifestări extrahepatice:

  • Crioglobulinemie – prezenţa în sânge a imunoglobulinelor care suferă precipitare la temperaturi mici. Ea afectează aproximativ 50% din pacienţii cu virus hepatitic C, manifestările principale fiind legate de tromboza (obstrucţia) vaselor din circulaţia periferică sau de la nivelul diverselor organe.
  • Manifestări cutaneo-mucoase,
  • Anumite glomerulonefrite (afectare renală),
  • Tiroidita autoimună,
  • Trombocitopenii (scăderea numărului de trombocite) autoimune,
  • Limfocitopenii (scăderea numărului de limfocite),
  • Fibromialgii dureroase musculotendinoase, etc.

Depistarea virusului hepatitic C

Singura cale prin care poţi afla dacă eşti infectat cu virusul hepatitei C este testarea. Detectarea timpurie poate salva vieţi.
Virusul hepatitei C poate fi depistat doar prin analiza sângelui.
Folosindu-se un test rapid sau proba Elisa pe o probă de sânge se poate depista prezența anticorpilor anti-HVC, produşi de organism pentru a lupta împotriva virusului.
Un rezultat pozitiv înseamnă că persoana a avut contact cu virusul hepatitic C. Nu ne semnalează dacă virusul a fost sau nu eliminat din organism, vechimea infecţiei, etc.
În cazul unui rezultat pozitiv, se va proceda la dozarea încărcăturii virale plasmatice (PCR) a virusului. Acest test indică dacă ARN-ul virusului hepatitic C este regăsit sau nu, adică dacă virusul mai este prezent sau nu în organism.

Citeste mai departe

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

« Inapoi la lista